Iată că este timpul să discutăm şi despre metodele de combatere a fricii de a vorbi în public. Dar înainte de toate trebuie să clarificăm un lucru: aceste metode nu sunt magice. Drept urmare rezultatele pot  să apară ceva mai târziu decât “peste noapte”. Încercaţi să luaţi din toate lucrurile menţionate mai jos idea de bază şi adaptaţi-o felului vostru de a fi.

În postul anterior am spus că cele mai întâlnite manifestări sunt: creşterea pulsului, înroşitul/palidul feţei, tremuratul, transpiratul şi împietrirea. Toate aceste lucruri pornesc din creierul nostru. Senzorii noştrii (ochii, urechile) receptează date despre situaţia în care ne aflăm, trimit aceste date la creier şi el reacţionează prin creşterea pulsului, producerea de adrenalină, încălzire,  transpiraţie şi înroşitul feţei.

Încercaţi să vedeţi acest proces după cum urmează:

** Exterior** > Senzori > Creier > Reacţia Inimii > Reacţii adverse (adrenalină, transpiraţie, înroşit, etc)

Astfel, puteţi observa că primele 4 puncte duc la reacţiile pe care le avem în timpul unui discurs. Exteriorul şi Senzorii nu prea pot fi controlaţi. Nu puteţi vorbi singur într-o încăpere sau nu puteţi face asta cu ochii închişi. Aşa că mai rămân Creierul şi Reacţia Inimii. Să le luăm pe rând.

** CREIERUL**

În cazul celor care au această frică, creierul lor intră în panică în aceste situaţii. Se sperie. Aici trebuie să interveniţi voi şi să îl controlaţi. Pentru a face asta, unii îşi imaginează că oamenii cărora le vorbesc sunt dezbrăcaţi, sunt la toaletă sau chiar fac sex. Asta înseamnă că ei îşi forţează creierul să interpreteze datele trimise de senzori într-un mod diferit. Şi asta poate funcţiona cu succes şi în cazul vostru.

Ce vă sfătuiesc eu este totuşi să nu vă minţiţi, ci să vă învingeţi frica. Uitaţi-vă în ochii celor cărora le vorbiţi, încercaţi să îi fixaţi cu privirea, observaţi să sunt şi ei oameni, citiţi-le reacţiile. Nu trebuie să faceţi asta cu toată lumea, luaţi câte un om pe rând până vă terminaţi discursul. Dacă aveţi rude sau prieteni prin sală este şi mai bine, folosiţi-vă de ei şi veţi observa cum din privirile lor veţi primi încredere.

“Zâmbiţi, vă rog!” Da, tu, cel care stă acolo în faţa oamenilor. Zambitul are un efect fantastic asupra minţii. Te linişteşte, te calmează şi îi face şi pe ceilalţi să te asculte cu mai mult interes. Asta dacă nu cumva discursul tău nu lasă loc zâmbetului. De asemenea, să nu va fie frică să aveţi o glumă de bun gust pe care să o spuneţi pe la începutul discursului pentru a destinde atmosfera. Îi va face pe cei care vă asculte să radă dar vă va face şi pe voi să fiţi mai relaxaţi. Ca şi în cazul zambitului, aveţi grijă în ce conjunctură spuneţi gluma şi aveţi grijă să nu deranjeze pe unii oameni care vă ascultă.

REACŢIA INIMII

Dacă reuşiţi să aplicaţi tehnicile de autocontrol ale minţii şi în special dacă nu, atunci trebuie să încercaţi să vă controlaţi bătăile inimii. Şi asta se poate face prin… respiraţie. Vă puteţi controla ritmul bătăilor inimii printr-o respiraţie controlată. Dacă inima bate cu putere, trageţi aer in piept, ţineţi-l acolo câteva secunde apoi expiraţi lung. Faceţi câteva exerciţii de genul acesta înainte de un discurs şi ar trebui să fiţi în stare să vă liniştiţi. Dacă bătăile inimii sunt slabe, încercaţi să respiraţi scurt şi des. Vă veţi oxigena creierul şi veţi pune inima în mişcare. Dacă nu aţi auzit până acum despre respiraţie, atunci trebuie să vedeţi acest spot publicitar:

Este hazliu dar adevărat. Respiraţi!

Sper că acum aveţi o imagine mai detaliată despre frica de a vorbi în public şi sper ca pe viitor sa reuşiţi să o învingeţi cu succes.  Până la urmă nu este aşa de greu. Ce ziceţi?