Astazi am avut plăcerea de a călători in tren cu un domn de aproximativ 60 de ani, german, foarte simplu şi respectuos, despre care nu mi-aş fi imaginat niciodată că este judecător în Berlin, venit în România să ne ajute pe noi la îmbunătăţirea sistemului din inchisori. Acesta este un judecător care nu a avut niciodată maşină, care se relaxează după muncă mergând cu bicicleta acasă. Nu are telefon mobil decât de câteva luni de când a început acest proiect cu România, nu stă pe internet pentru că preferă să citească ziarul sau o carte, îi place să fie surprins de programele de la televizor şi nu să schimbe de pe un canal pe altul. În perioada hippie a cutreierat SUA facând stopul din oraş în oraş şi are o casă pe o insulă în Marea Baltică.

Una peste alta, acest om este fericit. Este un om care cu siguranţă câştigă bine dar care nu simte nevoia să arate asta. Îşi permite o maşină dar preferă transportul în comun sau bicicleta. Bine, având în vedere că traieşte in Berlin, îl înţeleg.

Acum aş fi curios să ştiu dacă există undeva în ţara asta minunată un judecător care sa nu aibă maşină. Sau măcar o maşină sub 10.000 de euro. Cred că dacă mai pomenesc şi de mersul pe bicicletă sar calul…